De ce merită
Capătul deltei. Brațul Chilia face aici granița cu Ucraina, iar satul este ultimul lucru românesc dinainte de apă. Se vine pentru pescuit, pentru liniște și pentru biserica din 1854, una dintre cele mai importante construcții religioase din deltă.
Se mai lucrează aici stuful, într-un atelier de împletituri — unul dintre puținele meșteșuguri din deltă care nu s-au stins.
Povestea completă
Principala activitate a locului rămâne pescuitul, iar pentru vizitatori pescuitul sportiv este cel mai bun motiv de a veni. Vara se practică și vânătoarea, în sezon.
Dincolo de biserică și de atelierul de stuf, atracția adevărată este viața comunității: un sat care funcționează în continuare după ritmul apei, nu după cel al turismului.
Bucătăria de aici este românească, lipovenească și ucraineană în același timp — se vede cel mai bine la La Lucica, punctul gastronomic din sat.
Fișă construită din narațiunea de zonă a sursei. Cazarea, transportul și programul atelierului sunt de verificat la teren.